Liberty Center

Calea Rahovei intersecţie cu Trafic Greu. Grozav punct de tranzit. La aşa afluenţă, aşa oportunitate. La aşa oportunitate, aşa dezvoltatori, aşa investitori, aşa rapiditate în construcţie. Rezultatul: Liberty Center. Marile personaje care gândesc astfel de proiecte şi-au spus: zona Rahova are nevoie de un mall. Aici nu comentez, deşi prima oară când am văzut plancarda “Cotroceni Park”, alt mall foarte apropiat am crezut că bulevardul Timişoara, acea zonă gri, insipidă şi depresivă va fi luminată de un parc la fel de elegant ca Cişmigiul dar cu o suprafaţă mult mai mare. Vise şi speranţe.

Astăzi am trecut cu tramvaiul pe lângă noul mall. De la ultima vizită au fost puse majoritatea panourilor metalice portoare. Astfel am observat şi logo-ul: “Liberty Center: Feel the life of the city”. În tramvaiul 25 fauna e manelară, pensionară şi pălmaşă. Telefoane cu Guţă, rapăn şi plase de rafie. Majoritatea călătorilor se uită la clădire, ipostaza viţelul şi poarta nouă. Trebuie să-l fi observat şi pe logo. Logo-ul e un personaj, repetitiv şi ostentativ. A fost gândit de un mare creier postmodernist cu şcoala advertisingului şi marketingului, o mutaţie grotescă care se încurcă în target-uri, acronime la modă şi false friends.

Toate fetele de fete şi bajeţii rahovişti vor consuma şi simţi pulsul oraşului în curând la noul mall. Auguri!

Gangsta Rap şi Manele

Publicat iniţial 2007/03/30.

Muzica e arma de control. Nu intamplator se vorbeste de subcultura. Masele se pot controla la nivel comportamental, axiologic prin muzica. Muzica poate inlocui viitorul tau trench cu un hanorac cu gluga stil Eminem, sau modifica un sistem de valori “pentru ca totul in cartier se bazeaza pe cojones”.
Un programator ar spune şi nu s-ar înşela că gangsta rap şi maneaua sunt două clase derivate din clasa de bază PopulationControl. Parametrii diferă sensibil, cetăţenii de culoare din State pe de-o parte şi cei mai recenţi europeni de cealaltă.
Mişcarea de apartheid din State funcţionează după preceptele maestrului Sun Tzu: converteşte, mutilează cele mai bune sănătoase şi mai definitorii atribute ale adversarului în arme împotriva sa. Jazz, negro-spiritual, rap, au reprezentat calapodul intelighenţiei negro militante în propovăduirea ideilor sale protestatare. Rapping-ul e expresia cea mai directă şi mai apropiată de mase, aşadar deturnarea ei a fost cea mai facilă şi mai eficientă. Nu se doreşte o rasă neagră viguroasă axiologic. Se invocă pervers paleativul discriminării pozitive. Un negru care nu a beneficiat de calitate în educaţie şi a rezistat valului de execraţie din ghetto are performanţe egale cu un alb bine şcolit şi cocoloşit şi e promovat în dauna albului, pentru că evident este individul mai capabil, a pornit cu handicap. Dar să nu ne îndepărtăm de la subiect.
Rapping-ul deturnat e violent, grosier, murdar, primitiv nu numai ca expresie dar şi ritmico-melodic (Sarah Jones împarte rapper-ii în protorappers şi atenţie hip-poppers!). 50Cent care ne arată acadeaua, LL care is doin’ it round, Eminem care o înjură pe maică-sa sau Snoop care o face în stilul câinelui sunt hip-pop-eri, adică nişte aserviţi celor care îşi doresc ca negrii să fie toţi borfaşi cu bling-bling sau jucători de baschet.
Acelaşi şablon se repetă cu succes şi prin părţile noastre, numai că instrumentul e maneaua. Trebuie să existe oameni pentru munca de jos în UE, aşa că prin prostire(manelizare sistematică) se asigură efectivul de bone, menajere, muncitori în construcţii şi bodyguarzi în Uniune. Şi va fi o naţie de barbari care vor strânge bani toată viaţa ca să le cânte Guţă la nunta băiatului sau la vreun botez de nepot pentru a savura momentul culminant al dedicaţiilor când se vor simţi şi ei importanţi, regi pentru o zi ca Leo de la Strehaia.

Despre “Mari Români” şi Axiologie

Acest articol datează din 2007/01/10.

Iniţiativa TVR mi-a părut interesantă la început, pentru simplul fapt că au fost aduse în atenţia publicului o serie de personaje ce merită obiectul atenţiei (ceva de genul lui „cine are urechi de auzit” din bătrâni). Ceea ce mă deranjează profund este seria de talk-show-uri fără noimă cu prea mulţi invitaţi a căror majoritate nu are autoritatea morală de a dezbate subiecte de o asemenea anvergură; aici o pleiadă de trepăduşi care de abia aşteaptă să-şi graveze zâmbetele complice pe sticlă pentru un plus de expunere şi notorietate.

TVR a dovedit încă o dată că nu se abate de la linia goanei după audienţă şi că este un sclav al ratingului. „Mari Români” nu s-a dorit niciodată a fi un demers cinstit ci doar o reprezentaţie ieftină care „dă bine” luni seara. Simplul fapt că se pun laolaltă într-o ierarhie oameni de condiţie culturală şi domenii de activitate atât de diverse e cretin şi inutil. Totul seamănă cu talmeş-balmeşul MTV-istic Top100 în care apar Queen, 2Unlimited, Marvin Gaye, Britney Spears şi în final câştigă Nirvana. Acest gen de spectacol este tot o formă de import al prostului gust în televiziune, de la cei mai experimentaţi în arta execraţiei la învăţăcei (vezi Ciao Darwin, etc.).

Am rămas absolut consternat când responsabilii grilei de programe ai Televiziunii Naţionale s-au apucat de statistică. Mai întâi s-a analizat absenţa femeilor din top. S-au aprins sentimentele feministe şi s-a încercat să se explice de ce votanţii sunt cu toţii nişte misogini iar poporul suferă de machism. Din păcate Monica Lovinescu nu e Cioran, Hortensia Papadat Bengescu nu e Eminescu, Ecaterina Teodoroiu nu a făcut exerciţii la bârnă, Elisabeta Rizea e o enigmă iar Anca Parghel cântă jazz. Societatea românească are istorie patriarhală iar absenţa sexului frumos din top este, să mă ierte Dumnezeu şi mai ales mişcarea feministă, plenar justificată.

Încă o emisiune pentru că în top sunt 10 sportivi în primii 100 de mari români (şi ce sportivi de genunchiul broaştei: Claudiu Niculescu, Rădoi, Nicoliţă şi Răzvan Lucescu). De fapt în top sunt Steaua, Dinamo şi Rapid adică obiectele identificării simbolice ale celor cu percepţii hâde şi valori schimonosite. Sportivul român de succes înlocuieşte liderul bine-intenţionat şi charismatic.

Sunt sigur că nu va nici o emisiune care să analizeze grotescul topului, dar aici am propunerile pentru “aranjarea” celor mai mari români:

1. Gigi Becali
2. Mihai Stoica (loc nemeritat dar apropierea fizică din viaţa reală de regele clasamentului îl propulsează aici prin incomensurabilă putere de atracţie a acestuia)
3. Un delator comunist
4. Un căpşunar care face în ciudă „prietenilor” din România după ce şi-a luat Audi, o bonă ce dă lecţii de viaţă, o curvă din Cipru
5. Irina Loghin, familia Dolănescu
6. Dumitru Dragomir ca oracol, Triţă Făniţă
7. Ioana Maria Vlas, Sorin Ovidiu Vântu, Marian Iancu, Ovidiu Tender, Mătuşa Tamara
8. Împăratul Iulian şi Regele Cioabă
9. Dan Negru, Fizz
10. Nicoleta Luciu şi Monica Gabor

Îmi cer umile scuze faţă de cei ce ar fi trebuit să apară aici dar i-am scăpat din vedere.

Românii au votat acest top. El demonstrează că România de astăzi este o groapă de gunoi din punct de vedere axiologic. Votul pentru categorii sensibile ca marii români ar trebui să fie responsabil. Pe lângă permisul de conducere, carnetul roşu de nebun şi examenul medical pentru slujbă ar trebui să existe şi un carnet de competenţă axiologică. Oamenii cu deficienţe sau handicapuri în sistemul de valori ar trebui să urce pe rampele special amplasate la intrarea în instituţiile publice la fel ca persoanele cu dizabilităţi. Nu numai votul pentru mari români dar şi cel pentru preşedenţie sau alegeri locale trebuie să fie reprezentativ, în funcţie de scorul din carnetul axiologic. Cu cât ratingul e mai bun cu atât părerea ta va conta suplimentar. Astfel se vor elimina greşelile groteşti care propun oameni de tipul celor care promit să facă o Românie sfântă ca soarele de pe cer.

Illegitimis non carborundum.

An Inconvenient Truth

Publicat iniţial 2007/02/14.

Sau adevărul de neacceptat, care nu convine, aşadar un adevăr care este uşor de trecut cu vederea.

“An Inconvenient Truth” este campania lui Al Gore pentru conştientizarea populaţiei planetei pe teme de încălzire globală (sau cum frumos ar spune englezul “to raise global awareness”). Fostul candidat la preşedenţia Statelor Unite face un tur mondial pentru a demonstra că Planeta Pământ la fel ca orice resursă finită prost gestionată poate colapsa. Eu am văzut DVD-ul, este o vizionare necesară pentru oricine în ceea ce mă priveşte, aşa că oameni buni cumpăraţi-l, găsiţi un torent, dacă nu daţi un blanc şi vă fac eu o copie.

Nu vă sunt cunoscute sau vă plictisesc teribil concepte ca încălzire globală, poluare, efect de seră, fenomene abrupte climatic vă sfătuiesc prieteneşte să strângeţi din dinţi şi să consultaţi(aveţi de unde alege) link-urile ce urmează (măcar primele 3):

http://www.ipcc.ch/SPM2feb07.pdf

http://web.rosa.ro/Inundatii_Moldova_2005/inundatii2005.htm

http://www.gbn.com/ArticleDisplayServlet.srv?aid=26231

http://www.ipcc.ch/

http://www.foxnews.com/story/0,2933,249659,00.html

http://zfacts.com/p/224.html

http://www.stuff.co.nz/3949619a12.html

http://www.ncdc.noaa.gov/paleo/abrupt/index.html

http://www.whoi.edu/institutes/occi/viewTopic.do?o=read&id=501

http://www.cbc.ca/world/story/2007/01/31/climate-ipcc.html

Viaţa pământenilor a devenit nesuportabilă pe alocuri (fenomenul Siret de la noi) şi avem ştiintific certitudinea că ea se va îngreuna pentru tot mai mulţi dintre noi. Suntem într-un mare restaurant în care nişte coplanetari bădărani de-ai noştri s-au ospătat şi au uitat să plătească nota de plată, aşadar noi, obrazele subţiri trebuie să achităm, să suportăm consecinţele, deşi nu suntem vinovaţi.

Global Warmer

Publicat iniţial 2007/02/27.

Sau peştele de la coadă se împute.
Care e legătura? Contrar cursului normal al lucrurilor (şi al evidenţei) care prevede o abordare top-down a problemei încălzirii globale, eu şi voi ne putem gândi la o strategie bottom-up. Pe măsură ce tot mai mulţi oameni află de pericolul fenomenelor abrupte climatic şi le conştientizează ca un fapt real, demonstrat ştiinţific (adică nu doar o vrăjeală sau o campanie ieftină care să stârnească panica de la yankei), continuarea vieţii pe planeta Pământ va deveni mai plauzibilă.

Precedentul la care mă refer se numeşte litterbug (gândacul care scormoneşte prin gunoi în traducere liberă). Această jignire se adresează persoanelor ce-şi aruncă gunoiul în locuri nepotrivite. Din vorbă în vorbă mişcarea s-a extins şi fiecare iresponsabil era taxat cu apelativul litterbug. Cu timpul această imputare a devenit atât de severă încât nimeni n-a mai îndrăznit să fie nepăsător sau neatent cu resturile sale.

Aşa că de fiecare dată când vedeţi un jeepan prin Bucureşti, un SUV, un calculator lăsat să meargă inerţial scrieţi frate cu sprayul “global warmer”. Toţi vor sfârşi în ruşine şi căinţă. Amin.

Referendum pentru un outsider

Publicat iniţial 2007/05/23.

Matematic şi scrupulos iată rezultatele referendumului din 19 mai pentru demiterea preşedintelui:

• 18.301.309 (100%) cetăţeni cu drept de vot
• 8.135.272 (44,45%) voturi exprimate
• 10.166.037 (55,55%) voturi neexprimate
• 6.059.315 (33,1%) împotrivă
• 2.013.099 (10,99%) pentru
• 61.858 (0,33%) au căpătat o pasiune pentru lovitul cu ştampila sau au decis să se apuce de grafitti în cabina de votare, sau poate au uitat de ce primiseră Săniuţa

Nu ştiu dacă v-aţi prins dar pentru că eu am auzit de teorema imposibilităţii a lui Arrow procentele sunt relative la numărul total de alegători. Ceea ce nu-mi convine este că mă aflu şi eu în categoria de blazaţi care au decis că n-are rost sau s-a scârbit să mai vină la vot, ca un bolnav de ciroză care trebuie să aleagă între vodcă şi gin.

Deci Băsescu e susţinut de doar o treime din români. Pentru celelalte două treimi şeful de stat a hotărât că e nevoie să se afle permanent în campanie electorală (şi aici am un rictus).

România e un stat democratic pentru mai puţin de jumătate din români. Pentru 55% reprezentativitatea şi-a pierdut noima. Să nu uit, lasă te rog un comentariu cititorule!